Delta Dunarii - Capital natural al Romaniei

Capitalul natural al României este important pentru Uniunea European datorită florei şi faunei bogate, a climatului şi a peisajului pe care le oferă lanţul carpatic şi bazinul dunărean. România are o diversitate mare de specii de floră şi faună. Cu toate acestea, există multe specii de plante şi animale aflate în pericol din cauza fragmentării habitatelor şi a exploatării excesive a resurselor naturale, coroborate cu presiunile cauzate de dezvoltarea economică. Capitalul natural al României, datorită condiţiilor biogeografice, conţine încă efective însemnate ale unui foarte mare număr de specii care sunt catalogate ca fiind rare sau pe cale de dispariţie la nivel european sau mondial.

Conform Directivei Europene Habitate, fiecare stat membru UE şi-a luat angajamentul să asigure menţinerea sau refacerea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră salbatică de interes comunitar, într-un statut de conservare favorabil, pentru a contribui la menţinerea biodiversităţii.

De la integrarea în Uniunea Europeana în 2007, România s-a impus ca fiind una dintre naţiunile care deţine un adevărat patrimoniu natural. România deţine numeroase arii protejate care cuprind multe specii din Anexele Directivelor Habitate şi Păsări. De asemenea, speciile şi habitatele de importanţă comunitară se găsesc şi în afara ariilor protejate. În baza Directivelor Europene, Directiva Consiliului European 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice adoptată la 21 mai 1992 şi Directiva Păsări – Directiva Consiliului European 79/409 EEC privind conservarea păsărilor salbatice adoptată la 2 aprilie 1979, cele 27 de ţări din Uniunea Europeana (UE) trebuie să asigure menţinerea sau refacerea habitatelor naturale şi speciilor de faună şi floră sălbatică de interes comunitar într-un statut de conservare favorabil, pentru a contribui la menţinerea biodiversităţii.

Implementarea diferitelor cerinţe ale Directivei are scopul de a atinge obiectivul reprezentat de menţinerea statutului favorabil de conservare:

a. Desemnarea siturilor de interes comunitar (SCI) în interiorul cărora se realizează măsuri de management pentru a asigura un statut favorabil de conservare pentru habitatele amintite în Anexa I şi speciile prezente în Anexa II din Directiva Habitate, împreună cu zonele de protecţie specială, desemnate în cadrul Directivei Păsări formează reţeaua Natura 2000.

b. Implementarea măsurilor de strictă protecţie pentru speciile din Anexa IV din Directivă

Managemenul elementelor de peisaj care permit îmbunătătirea coerenţei ecologice a reţelei Naura 2000

Odată cu aderarea la Uniunea Europeana, România s-a angajat să menţină într-o stare favorabilă de conservare speciile şi habitatele terestre şi marine de importanţă naţională şi europeană, aşa cum este prevăzut şi în O.U.G. nr. 57/2007.

Declarată sit al patrimoniului universal natural UNESCO şi zona umedă de importanţă internaţională, ca habitat al păsărilor de apă şi a speciilor de peşti cu valoare economică - este unică delta de pe glob declarată rezervaţie a biosferei deoarece conservă Pagina 83 exemple de ecosisteme caracteristice care adapostesc peste 5500 de specii de floră şi faună din care se remarcă 331 de specii de păsări (din care 320 de specii sunt protejate şi strict protejate prin Convenţii internaţionale) şi 135 de specii de peşti. În cele 30 de tipuri de ecosisteme este un adevarat muzeu al biodiversităţii în care se intâlnesc coloniile de pelicani şi cormorani atât de cunoscute deltei precum şi un număr mare de alte păsări acvatice care trăiesc sau vin aici pentru a cuibări sau ierna.

Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu de 5800 km2., Delta Dunării constituie o bancă naturală de gene de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal. Delta Dunării îndeplineşte principalele caracteristici ale unei rezervaţii a biosferei:

a) conservă exemple de ecosisteme caracteristice şi contine zone strict protejate, zone de utilizare traditională a resurselor, cum sunt, de exemplu resursele piscicole sau stuficole şi zone de tampon pentru a reduce impactul activităţilor umane;

b) este un teritoriu sau o zonă costieră/marină în care oamenii reprezintă o componentă integrantă şi care este administrată pentru obiective, mergând de la protecţia completă până la producţia intensivă dar durabilă;

c) este un centru regional pentru monitoring, cercetare, educare şi instruire asupra ecosistemelor naturale şi administrate;

d) este un loc unde factorii de decizie guvernamentali, oamenii de ştiinţă şi populaţia locală cooperează pentru rezolvarea necesităţilor umane, împreună cu conservarea proceselor naturale şi a resurselor biologice.