Directiva Habitate

Natura Europei este protejată de Directiva Habitate şi Directiva Păsări.

Directiva Habitate a fost creată pentru a conserva atât speciile de plante şi animale sălbatice, cât şi habitatele naturale din Uniunea Europeana, prin înfiinţarea Ariilor Speciale de Conservare. Toate actiunile bazate pe aceasta directivă sunt axate pe menţinerea unui statut de conservare favorabil sau pe reabilitarea speciilor şi habitatelor desemnate, în ariile stabilite împreună cu Comisia Europeană. Împreună cu siturile din Directiva Păsări, aceste situri au fost integrate în Natura 2000, cea mai mare reţea ecologică din lume. Există aproape 22.000 de situri desemnate în temeiul Directivei Habitate, acoperind aproximativ 13,3% din teritoriul UE. În total, reţeaua Natura 2000 numără peste 25.000 de situri (din Directivele Habitate şi Păsări) şi ocupă 17% din teritoriul UE.Toate masurile de conservare ar trebui sa aiba in vedere si aspectele economice si sociale la nivel regional si local.

Directiva Habitate alături de Directiva Păsări stabileşte nivelul minim de standarde pentru conservarea biodiversitatii adoptate de catre Statele membre şi care reprezintă o parte esentială a Celui de al Cincilea program de Acţiune în domeniul Mediului. Mai mult decât atât, conform Tratatului de la Roma (Articolul 130 r), amendat de Actul European Unic şi ulterior de catre Tratatul de la Maastricht, masurile UE în domeniul mediului trebuie să fie integrate în alte politici ale UE. Aceasta înseamnă că toate politicile şi instrumentele UE trebuie să fie conforme cu cadrul juridic al UE în domeniul mediului, lucru aplicabil şi acestor două directive.

Conform Directivei Habitate, reţeaua Natura 2000 este compusă din situri care adăpostesc tipuri de habitate naturale ce figurează în Anexa I şi de habitate ale speciilor ce figurează în Anexa II. Implementarea acestei directive va asigura menţinerea sau, dacă este cazul, restabilirea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor într-o stare de conservare favorabilă, pe cuprinsul ariilor lor de raspandire naturală. Pentru speciile de animale care ocupă teritorii vaste, aceste situri corespund locurilor, în cadrul ariilor naturale de răspândire a acestor specii, care prezintă elementele fizice şi biologice esentiale pentru viata şi reproducerea lor. Pentru speciile acvatice care ocupă teritorii vaste, astfel de situri au fost propuse numai acolo unde a fost posibil de determinat în mod clar o zona care prezintă elementele fizice şi biologice esentiale pentru viata şi reproducere lor. Contribuţia fiecarui Stat Membru la crearea reţelei NATURA 2000 a fost proportională cu reprezentarea, pe teritoriul sau, a tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor.

În anexele Directivei Habitate se regăsesc:

Tipuri de habitate naturale de interes comunitar a caror conservare necesită desemnarea zonelor speciale de conservare (tipurile de habitate naturale indicate printr-un asterix reprezintă tipuri de habitate naturale prioritare, habitate în pericol de dispariţie pe teritoriul european al Statelor Membre şi pentru a căror conservare Comunitatea are o responsabilitate particulară )

Speciile de plante şi animale de interes comunitar a caror conservare necesită desemnarea zonelor speciale de habitate (tipurile de specii indicate printr-un asterix *reprezintă tipuri de specii prioritare, specii periclitate pe teritoriul european al Statelor Membre şi pentru a căror conservare Comunitatea are o responsabilitate particulară)

Criterii pentru selectarea siturilor eligibile pentru identificarea ca situri de importanţă comunitară şi desemnarea lor ca areale speciale de conservare (selectarea siturilor are în vedere atât o evaluare la nivel naţional a importanţei relative cât şi o evaluare a importanţei comunitare a acestora)

Specii de animale şi plante de interes comunitar care necesită o protecţie strictă

Specii de plante şi animale de interes comunitar a căror prelevare din natură şi exploatare sunt susceptibile de a face obiectul măsurilor de management

Metode şi mijloace de captură şi ucidere şi modalităţi de transport interzise (sunt prezentate mijloacele neselective şi modurile de transport)

Lista siturilor selectionate ca situri de importanţă comunitară, identificand siturile ce adapostesc unul sau mai multe tipuri de habitate naturale prioritare ori una sau mai multe specii prioritare, este adoptată de Comisiune conform procedurii.

Odată ce un sit de importanţă comunitară a fost adoptat în baza procedurii prevazute, Statul Membru respectiv desemneaza acest sit ca zonă specială de conservare cât mai repede cu putinţă şi intr-un interval maximal de şase ani, stabilind priorităţile în functie de importanţa siturilor pentru menţinerea sau restabilirea, într-o stare de conservare favorabilă, a unui tip de habitat natural din Anexa I sau a unei specii din Anexa II, ori pentru coerenta (reţelei) NATURA 2000, ca şi în functie de pericolele de degradare sau distrugere la care aceste situri sunt expuse.

Statele Membre iau măsurile adecvate pentru a evita, în zonele speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ca şi perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate, în măsura în care astfel de perturbari sunt susceptibile de a avea un efect semnificativ în relatie cu obiectivele prezentei Directive.

Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului dar susceptibil de a afecta acest sit într-un mod semnificativ, fie individual sau în combinatie cu alte planuri sau proiecte, face obiectul unei evaluari adecvate a incidentelor sale asupra sitului, tinand seama de obiectivele de conservare a sitului. În lumina concluziilor evaluării implicatiilor asupra sitului, autoritatile naţionale nu vor accepta planul sau proiectul decât dupa ce s-au asigurat ca el nu va afecta negativ integritatea sitului şi, daca este cazul, dupa ce au luat avizul publicului. Dacă, contrar concluziilor negative ale evaluării implicaţiilor şi în absenţa soluţiilor altenative, un plan sau proiect trebuie totuşi să fie realizat, din motive imperative de interes public major, inclusiv de natură socială sau economică, Statul Membru ia toate măsurile compensatoare necesare pentru a asigura că coerenţa generală a (reţelei) NATURA 2000 este protejată. Statul Membru informează Comisiunea despre măsurile compensatoare adoptate.

În caz că situl în cauză este un sit ce adaposteste un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, pot fi invocate numai consideraţii legate de sănătatea umană sau securitatea publica ori de consecinţele benefice de importanţă primordială pentru mediu sau, dupa avizul Comisiunii, de alte motive imperative de interes public major.

Comisiunea, intervenind cu modificări necesare pentru adoptarea la progresele tehnice şi ştiinţifice a anexelor, procedează la evaluarea periodică a contribuţiei (reţelei) NATURA 2000 la realizarea obiectivelor de conservare a habitatelor naturale precum şi a faunei şi florei sălbatice pe teritoriul European al Statelor Membre. În acest context, dezafectarea unei zone speciale de conservare poate fi luata în considerare acolo unde evoluţia naturală stabilită pe baza supravegherii Statelor Membre a stării de conservare a habitatelor naturale şi speciilor tinand seama în mod particular de tipurile de habitate naturale prioritare şi de speciile prioritare, justifica aceasta.

Protecţia speciilor

Statele Membre iau măsurile necesare pentru instaurarea unui sistem de protecţie strictă a speciilor animale şi plante de interes comunitar, aplicând interdicţii la toate stadiile ciclului biologic ale animalelor şi plantelor vizate.

Dacă, în lumina supravegherii stării de conservare a habitatelor naturale şi speciilor, Statele Membre consideră necesar, ele iau măsuri pentru ca prelevarea din natură de specimene ale speciilor de faună şi floră înscrise în Anexa V precum şi exploatarea lor sa fie compatibilă cu menţinerea lor într-o stare de conservare favorabilă, care mai pot cuprinde şi în particular anumite reglementări.

Pentru capturarea sau uciderea speciilor din fauna salbatică enumerate în Anexa V (a) şi în cazurile unde, sunt aplicate derogari pentru prelevarea, capturarea sau uciderea speciilor enumerate în Anexa IV (a), Statele Membre interzic utilizarea mijloacelor neselective susceptibile de a cauza dispariţia locală sau disturbarea gravă a populaţiilor unei specii şi, în particular, utilizarea mijloacelor de captuare şi de ucidere enumerate în Anexa 6 (a),orice forma de capturare şi ucidere cu folosirea mijloacelor de transport menţionate în Anexa VI (b).

Informarea

La fiecare şase ani, Statele membre întocmesc un raport asupra aplicării dispoziţiilor luate în cadrul acestei Directive. Acest raport cuprinde, în particular, informaţii privind măsurile de conservare a habitatelor naturale şi speciilor, ca şi evaluările impactului acestor măsuri asupra stării de conservare a tipurilor de habitate şi a speciilor, şi principalele rezultate ale supravegherii Statelor Membre a stşrii de conservare a habitatelor naturale şi speciilor tinând seama în mod particular de tipurile de habitate naturale prioritare şi de speciile prioritare. Acest raport, conform cu modelul stabilit de Comitet, este transmis Comisiunii şi pus la dispozitia publicului. Pe baza rapoartelor prevazute, Comisiunea elaborează un raport de sinteză. Acest raport include o evaluare adecvată a progreselor realizate şi, în particular, a contributiei (reţelei) NATURA 2000 la menţinerea sau, daca este cazul, restabilirea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor într-o stare de conservare favorabilă, pe cuprinsul ariilor lor de raspandire naturală. Un proiect al partii din raport care privesc informaţiile furnizate de un Stat Membru va fi supus verificării autoritaţilor Statului respectiv. Dupa ce a fost prezentată Comitetului, versiunea finală a raportului este publicată de Comisiune, cel tarziu în doi ani de la primirea rapoartelor prevazute ăn paragraful 1 şi este trimisă Statelor Membre, Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social. Statele membre pot să semnaleze zonele destinate în baza acestei Directive prin panouri comunitare concepute în acest scop de catre Comitet.

Cercetarea

Statele membre şi Comisiunea încurajează cercetările şi lucrarile ştiinţifice necesare cu privire la conservarea habitatelor naturale precum şi a faunei şi florei sălbatice pe teritoriul European al Statelor Membre si pe baza supravegherii Statelor Membre a starii de conservare a habitatelor naturale şi speciilor tinand seama în mod particular de tipurile de habitate naturale prioritare şi de speciile prioritare. Ele schimba informatii în vederea unei bune coordonări a cercetărilor realizate la nivel national şi la nivel comunitar.O atenţie particulară este acordată lucrărilor ştiinţifice necesare pentru implementarea proiectelor privind listele siturilor de importanţă comunitară şi gestiunea elementelor de peisaj care sunt de importanţă majoră pentru fauna şi flora salbatică, şi deasemena este încurajată cooperarea transfrontieră între Statele Membre în materie de cercetare.